marți, 17 aprilie 2012

Despre Libertate

Eugen Ionuț MISAILESCU
          



     „Libertatea constă în alegerea între opțiunile avute la un moment dat. În procesul alegerii omul procedează la semnificări și ierarhizări ale conținuturilor realitații - pe care le percepe și pe care și le reprezintă - dând curs preferințelor, înclinațiilor și proiectelor sale. Pentru aceasta el trebuie să se orienteze, să se muleze și să-și adecveze facultățile în consens cu exigențele și oportunitățile proxime. În acest proces, subiectul devine, se transformă, se prelungește într-un sine lărgit, se proiectează într-un altcineva care este construit după normativitatea valorică la care se aspiră. Astfel, persoana va progresa și va reuși să perceapă și altceva decât cele cu care se obișnuise la un moment dat. Cum aceste criterii nu sunt prestabilite, ele se vor structura in chip conjunctural. Există o corelație a variabilelor și a proceselor psihice după o logică intrinsecă de organizare.”
     Privită dintr-o perspectivă mai largă, libertatea este trăirea în acord cu legile Universului(incluzând aici și legile moral-psihologice, nu doar legile fizico-chimice). Pe lânga legile fizico-chimice, descoperite de știință, Universul mai are și legi morale-psihologice care acționează la nivelul individului și la nivelul colectivităților. A ne manifesta în acord și în sensul legilor Universului nu este o constrângere ci e o deschidere, o dezvoltare, o șansă.  A fi liber înseamnă, așa cum spunea Ernest Bernea, "a te așeza în mod propriu în ierarhia lumii".
     În acest sens, Binele, Frumosul și Adevărul sunt legi ale Universului la fel cum este și Legea atracției gravitaționale. Binele, adevărul și frumosul sunt legi care au consecințe la fel de concrete ca și Legea atracției gravitaționale, chiar dacă efectele lor nu sunt la fel de imediate și la fel de ușor de sesizat ca ale Legii atracției gravitaționale.
     A fi liber înseamnă să alegi să-ți manifești instinctele cele mai naturale, mai profunde și mai sănătoase. Problema e că în noi se manifestă mai multe categorii de instincte și impulsuri, iar unele dintre ele nu sunt dintre cele mai bune și benefice. Noi avem următoarele categorii de instincte:
     - de la propria natură umană;
     - de la cei cu care interacționăm;
     - de la subconștientul colectiv (referitor la subconștientul colectiv se spune că toți oamenii se întâlnesc undeva într-o esența comună, într-un subconștient foarte profund);
     - de la îngerul păzitor;
     - de la „cel cu coarne”.

     Deci, peste natura noastra umană, se manifesta mai multe instincte, impulsuri și influențe, iar noi suntem ca niște marinari ce navigăm pe marea instinctelor, a gândurilor și a emoțiilor noastre și avem libertatea de a alege ce anume să manifestăm și ce anume să înhibăm.
     Noi ne naștem la un anumit moment în istorie, moștenim o zestre genetică, o zestre emoțională, o zestre culturală, un anumit context familial, educațional și geo-politic, și, în interiorul acestor influențe, avem anumite grade de libertate de a alege și de a manifesta ceea ce ni se pare că merita mai mult. Prin aceste alegeri noi ne definim ca persoane. Fiecare dintre noi suntem ca un Adam căruia Dumnezeu îi trece prin față toate animalele ca să le numească, adică, ni se trec prin fața vieții noastre toate componentele realității ca să le semnificăm și să ne raportam la ele, și prin acesta să ne definim, să ne autoformăm și să dobândim o anumită soarta. Domnul Ernest Bernea spunea ca libertarea este un atribut divin pe care Dumnezeu ni l-a oferit în dar, însă ca potențialitate.
     Legile religioase: "Să nu ucizi. Să nu furi. Să nu mărturisești strâmb. Să fi moral, să fi bun, sunt legi de funcționare sănătoasă și liberă a naturii umane. Orice viciu sau patima ne condiționează și ne subjugă. Cum se ne spune Domnul Iisus în Biblie: „Cel ce face păcatul este rob păcatului”. Binele, adevărul, frumosul sunt legi foarte fine, profunde și discrete ale Universului, dar nu mai puțin concrete sau mai puțin puternice decât legile fizico-chimice. Când Iisus i s-a arătat Sfântului Apostol Pavel, i-a spus: "Saule, Saule, de ce mă prigonești? Greu îți este să lovești cu piciorul în țepușă!" Adică Pavel agresorul era cel afectat și apăsat de către modul său agresiv de comportament. Pavel avea de suferit deoarece el se manifesta împotriva firii, împotriva normalității și a sănătății. Deși Iisus nu-i făcea nimic, Pavel avea de suferit deoarece acționa împotriva Binelui.
     Binele și răul nu sunt doar niște categorii morale abstracte fără implicații profunde și imediate în viețile noastre. Binele și răul nu sunt doar niște criterii artificiale și exterioare vieții după care vom fi judecați doar după moarte, iar până atunci putem să trăim fără consecințe imediate ale faptelor noastre. Binele și răul au implicații imediate în primul rând asupra modului în care ne autoformăm. Cum spunea părintele Teofil Părăian: "Ceea ce faci, te face." Adică ceea ce faci, bine sau rău, te formează într-un mod bun sau rău în acord cu valoarea fiecărei fapte făcute. Fiecare faptă, oricât de măruntă, are consecințe imediate asupra modului în care se formează psiho-afectivitatea noastră. În plus, o anume alegere făcută la un moment dat, ne condiționează alegerile ulterioare. Noi suntem ceea ce alegem să fim prin alegerile de fiecare clipă, deoarece în fiecare clipă alegem să fim așa și nu în alt fel. Așadar libertatea noastră trebuie să fie una responsabilă deoarece faptele noastre ne condiționează formarea psiho-emoțională și ne influențează chiar sănătatea. Cum spunea Domnul Iisus: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești ca să nu-ți fie ceva mai rău.” Părintele Teofil Părăian spunea: „Păcatele ruinează pe om nu numai în latura sufle­tească, ci și în cea trupească, și nu numai religios-moral, ci chiar fizic și social.” Sorin Mihalache spune: „E bine să nu uităm că experienţele cărora ne livrăm, emoţionale sau cognitive, fixează pragurile sensibilităţii şi lasă amprente adânci în viaţa sufletească, în fondul emoţional, în tiparele noastre estetice.(...) Modul în care petrecem fiecare oră sau zi îşi adaugă efectele ce configurează echipamentul senzorial şi spiritual de receptare şi înţelegere a lumii şi a vieţii. (...) Experienţele cărora ne încredinţăm sunt tocmai cele care ne "form(at)ează". Ceea ce trăim şi modul în care o facem se adaugă în noi înşine şi sedimentează, precum aluviunile unui râu, structuri stabile ale dispoziţiilor psihocognitive, fixând - pentru multă vreme, un mod de vibraţie sufletească, un anumit fel de a trăi care ne va mişca pe mai departe, prin lume şi viaţă. Gândurile şi faptele, cuvintele şi trăirile noastre, mici şi mari, decid priza sensibilităţii şi forma dispoziţiilor lăuntrice...”
     După părerea mea, libertatea înseamnă să alegi să faci binele, adică, după cum spunea D. D. Roșca, înseamnă "să lucrezi în acord cu legile imuabile ale Universului". Libertatea efectivă nu se moștenește și nici nu se primește în dar de-a gata, ci se descoperă, se învață, se cucerește. Noi nu suntem liberi de patimi însă ne putem elibera de ele prin viața pe care ne-o alegem, prin modul de viață pe care reușim să îl cucerim. Alexandru Dragomir spunea: "Viața este cel mai primejdios joc, fiind o luptă neștiută pentru ceea ce este cel mai de preț: propria ființă."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu