vineri, 4 mai 2012

Confesiuni

.. Au trecut câţiva zeci de ani din aventura mea biologică, iar atitudinea faţă de ceilalţi continuă să reprezinte o ecuaţie în continuă transformare. Totul depindea, şi depinde încă, de intensitatea furtunilor sufleteşti, de capacitatea interacţionării cu Existenţa. Experimentez situaţii bizare sau monotone, mă simt trist sau exagerat de vesel, privesc în tăcere frunzele unui copac sau bârfesc cu prietenii într-un local, ciocnind o sticlă cu bere şi discutând despre tigrii de hârtie ai viitorului.
Nu pot fugi de mine însumi. Sunt o clădire cu pereţii de sticlă, care închide un prizonier, torturându-l în fiecare secundă cu imaginea de dincolo de ziduri. Poţi privi, dar nu poţi atinge, depăşirea limitei este imposibilă.
Simt curgerea, desfăşurarea haotică a ritmurilor vitale, malaxorul enorm care înghite idei, ţipete, gânduri, probleme, săruturi, filme, descoperiri, ştiri mondene, sărăcie, lux, perversiuni, paranormal, religie, maşini, reviste, orgoliu, sex, rasism, frământări, războaie, dezastre, râs, iarbă...
În momentele de luciditate, înţeleg. Nimic nu e măsurabil, nimic nu poate fi explicat. Lamentaţiile filozofice sunt interesante, dar inutile, jucării frumos colorate, hrănite cu aer. Ne opunem râului, înotând cu energia propriilor noastre incertitudini, încercând să definim sau să contestăm miracolul născut continuu, din fiecare respiraţie...
Citesc în continuare destul de mult. Uneori scriu. O carte bună îmi poate trezi inspiraţia, cravaşându-mi neuronii pentru a construi câteva cuvinte. De ce nu? Mintea rămâne, ca de obicei, câinele viclean şi fidel, hrănit cu iluzii, animalul lătrător care încearcă să-şi justifice utilitatea.       
 Din când în când, îmi doresc să mă plimb, urmărind cu privirea insuportabila frumuseţe a lumii, topindu-se în asfalt sau în respiraţia celorlalţi, mereu vie, ca un cuţit strălucitor în căutarea sângelui. Străzile se nasc în fiecare zi, altfel, pregătind simfonia pantofilor grăbiţi şi confuzi, evadaţi din somn...
Pentru cunoscuţi, pot părea o fiinţă ciudată, instruită, capabilă de reflecţii existenţiale. Măgulitor şi, totuşi, atât de fals, la fel ca perspectivele noastre confuze asupra celorlalţi, acei ochelari strâmbi şi murdari, pe care ne încăpăţânăm să-i păstrăm pe nas, pentru a construi comunicarea.
Cine sunt eu, cine sunteţi voi? Nelinişti pluricelulare, ferestre întredeschise către Marele Mister? Dacă vreţi definiţii, voi încerca să le formulez. În fapt, o armată de gânditori s-a ocupat cu asta, de la începuturi, prin urmare, nu pot spera că voi fi cu adevărat original.
Un paradox: nu putem deveni fericiţi, chiar dacă totul în jurul nostru produce ingredientele fericirii. O eventuală transformare în acest sens nu ar produce decât îngeri monotoni şi confuzi, dispuşi să aştepte orice ocazie pentru a regăsi păcatul originar.
Existăm într-un spaţiu al frontierelor permeabile, pe care le putem traversa, dar pe care nu le putem anula. Iluzia este acel teritoriu aflat dincolo, tot mai departe, în prelungirea următorului continent. Suntem construiţi din fire invizibile, ţesute din pânza Marelui Păianjen, entităţi inimitabile, dar păstrând, instinctiv, dorinţa de a compara.
Ne naştem, evoluăm, asimilăm trăsăturile mediului familial, apropiat, devenind un mozaic de principii şi prejudecăţi, pe care le expunem drept germinaţii personale. Iubim sau urâm, în proporţie copleşitoare, conform ecuaţiei mentale a strămoşilor, dar proclamăm permanent victoria modernităţii, zdrobirea definitivă a tiparelor, originalitatea...
Umanitatea este o paletă a culorilor relative, topite în tablourile unui pictor genial şi discret. Imperfecţiunea devine, astfel, permanent, trăsătura propriei noastre valori, justificarea căutării, degetul întins spre mirajul superb al liniei orizontului. Pendulăm, fascinaţi, între anxietate şi iluminare, cele două extreme care ne conturează rutina de a fi, ca de fiecare dată în puţinele milenii ale epopeii noastre. Atât de banal, atât de sublim. De foarte multe ori, între nebuni şi sfinţi nu există decât umbra unui pas...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu