duminică, 22 iulie 2012

Creștin-democrația, viitorul lumii

Ion CORNEA

          Spre surprinderea mea, emisiunile „Europei libere” se sfârşeau cu un citat din Andre Malraux: “Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc”. Lămurirea a venit în 1985 când, într-un eseu din “Cartea interferenţelor”, Andrei Pleşu a argumentat entropia politică prin referinţe antice care afirmau că ultimii la cârma lumii vor fi cacocraţii epocii de fier (gr.: kacos= rău, urât; rom.: kk; kratos= putere) şi va fi iadul pe pământ (epoca de plastic, epoca- lipsă şi eremozoică). Mai spuneau ei că, după dezmăţ, cu ajutorul zeilor, se va instaura o nouă epocă de aur.
          Epoca de fier şi cacocraţii au devenit vizibili în Renaştere când, spiritual, Omul a uzurpat tronul  lui Dumnezeu şi machiavelicul „scopul scuză mijloacele” a subminat morala creştină, cuţitul, otrava, coatele şi pumnii devenind scopuri în sine. Aşa au apărut partidele capitaliste (liberali, conservatori, republicani) care au promis şi promit bogăţie prin jefuirea tuturor resurselor naturale.
          În Revoluţia franceză, cacocraţii ocupaţi cu ghilotinarea nobililor şi-au dat seama prea târziu că l-au trezit pe dracu’ când prostimea” a pătruns în sala de mese. Aşa s-au născut partidele socialiste (socialişti, populişti, comunişti) pentru a jefui jefuitorii. Iată forma democraţiei moderne în care ierbivorele şi carnivorele dau spectacolul rotaţiei la putere prin alegeri, pentru aburirea ”legumelor”.
          Napoleon privea harababura postrevoluţionară din cizma Italiei şi s-a decis, fascinat de disciplina militară şi dreptul divin, să se instaleze împărat restaurând tronul Franţei, alimentând speranţele aristocraţiei de a reveni la putere.
          A apărut, astfel, un spirit al unei noi democraţii, bazată pe valori creştine, care a difuzat rapid în Spania, Italia şi Germania. Numai că abundenţa valorilor materiale (realizată prin spolierea exponenţială a resurselor planetare) a întărit ideea că Omul are pectorali cereşti şi vocaţie de demiurg.
          Au început, astfel, mai întâi, încăierările pentru ciolanul pământesc sub forma războaielor coloniale, apoi mondiale, întemeindu-se naţiunile şi cârdăşiile militaro-economice, culminând în secolul al XX-lea cu cele două blocuri: capitalist şi comunist.
          În secolul al XXI-lea, cacocraţii încă nu s-au convins că singura ”bogăţie” fără limite este prostia (... şi bombele cu antimaterie). Aşa că derapajele capitalismului în fascism şi ale  socialismului în comunism s-au cristalizat în ideea fascisto-comunistă a unei dictaturi unice, statul mondial care, prin hipercontrol şi hipersupraveghere, să omogenizeze totul.
          Criza de azi este o criză a lăcomiei materialiste fără limite care a epuizat resursele umane, materiale şi spirituale. Speranţa de combatere a crizei este creştin-democraţia care militează pentru iubire, toleranţă, diversitate, natură şi Dumnezeu.
          Viitorul va fi creştin-democrat sau nu va fi deloc. Ajutorul în sprijinul credinţei în Dumnezeu a venit de unde te-ai fi aşteptat mai puţin, de la elita ştiinţifică, cea care, începând cu 1970, prin ”gnoza de la Princeton”, propovăduieşte credinţa în Dumnezeu, delimitându-se hotărât de convingerile materialist scientiste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu